Get Adobe Flash player

 

Zidirea oraşului Skadar pe Bojana

Regele Vukašin, inimă perfidă, şi-a ucis consoarta. Pentru a-l face să aibă remuşcări pentru acest păcat de moarte, de neiertat, în vis i se arătă un bătrân, trimisul lui Dumnezeu, şi-i spuse: „Vukašin, Vukašin, păcatul tău e de neiertat şi de aceea, acolo unde ţi-ai ucis soţia, trebuie să construieşti un oraş. Dacă nu faci asta, vei fi blestemat de Dumnezeu să răsară din tine iarba.” Când se trezi, Vukašin se căi şi adună de îndată o mie de constructori pentru a înălţa un oraş în locul unde i-a spus bătrânul.  Şi de cum îi adună pe constructori îi şi duse la locul unde trebuia făcut oraşul. Când ajunseră, văzu înfipt în pământ un băţ acolo de unde trebuia început oraşul.  
În vreme ce zidarii înălţau oraşul, Vukašin se plimba prin faţa acestuia. Întâlni aici un pustnic plin de dumnezeire. Şi cum Vukašin ura pe toată lumea, îl privi pe pustnic pe sub sprâncene, cu ochii plini de răutate. Pustnicului îi căzu  greu acest lucru, întrucât nu-i greşise cu nimic, astfel că îi spuse: „Să ştii, Vukašin, că nu-l vei construi uşor!” Pustnicul se duse, iar Vukašin rămase să se plimbe ziua întreagă prin faţa oraşului. 
Când ridicară meşterii jumătate de oraş, nu au putut continua, fiindcă se făcuse între timp întuneric, astfel că lăsară treaba pentru a doua zi.  Când reveniră a doua zi, oraşul era dărâmat. Când văzu asta, Vukašin se miră, dar le  spuse din nou constructorilor să reia ziditul. Aceştia începură să ridice un oraş şi mai mare, cu ziduri şi mai groase. Şi în vreme ce ei munceau, Vukašin se plimba prin faţa oraşului. Atunci întâlni o fată ducând un vas plin cu apă. Fata, milostivă din fire, văzându-l pe Vukašin obosit şi asudat, îi întinse vasul să-şi spele faţa, însă se miră când acesta o privi tăios şi-i spuse: „Vukašin, Vukašin, nu-l vei clădi uşor!” Şi fata se duse în drumul ei. Vukašin se plimbă şi pe mai departe prin faţa oraşului. Când fu jumătate ridicat, constructorii lăsară treaba pentru a doua zi şi plecară. Când se înapoiară a doua zi, oraşul era dărâmat. Vukašin se miră, dar constructorii se mirară şi mai mult şi începură să zidească un oraş cu ziduri de două ori mai groase şi atât de mare şi de puternic încât să nu aibă asemănare. 
Şi în vreme ce zideau, Vukašin se plimba în faţa oraşului. Atunci se întâlni cu o bătrână, a cărei colibă se afla în apropierea oraşului, şi care-i spuse: „Vukašin, zideşti un oraş? Să-ţi fie cu noroc!” Bătrâna se miră când văzu privirea tăioasă a lui Vukašin şi când acesta scoase sabia să o omoare. La care bătrâna îi spuse: „Vukašin, să ştii că nu-ţi va fi uşor să-l construieşti!”, iar apoi porni spre coliba ei. Vukašin continuă să se plimbe ziua întreagă. Când terminară constructorii de zidit oraşul, Vukašin se bucură tare mult, însă când răsăriră zorii, întregul oraş era o ruină. Vukašin adună iar şi mai mulţi constructori şi meşteri, însă ceea ce ridicau ei ziua se dărâma noaptea.  
Într-o noapte, lui Vukašin i se arătă în vis acelaşi bătrân şi-i spuse: „Vukašin, nefericitule! Du-te la bătrâna aceea care are o colibă la marginea oraşului, apropie-te pe ascuns şi ascultă ce va spune ea!” Când se trezi Vukašin dimineaţa, le porunci oamenilor să reia ziditul, iar el se furişă până la coliba femeii. Pe la jumătatea nopţii, la bătrână se ivi o zână şi-i strigă: „Bunico, Vukašin nu va construi uşor acest oraş. A început să-l ridice într-un loc blestemat. De aceea nu-i poate rămâne oraşul întreg până ce el nu trece înot râul Bojana!” 
Vukašin auzi asta, iar a doua zi se hotărî să treacă râul Bojana înot. Şi-l trecu înot cu mare frică, rugându-se lui Dumnezeu. Oraşul ridicat se prăbuşi din nou peste noapte. Vukašin se furişă iar până la colibă şi ascultă ce va mai fi. Pe la jumătatea nopţii, la bătrână veni o zână şi-i spuse: „Vukašin nu va ridica lesne oraşul, câtă vreme nu se va urca într-o barcă şi nu va străbate lacul.” Vukašin construi iar a doua zi oraşul, apoi luă o barcă şi străbătu lacul. Îndură multă frică dar, rugându-se lui Dumnezeu şi Sfântului Nikola, trecu lacul şi ajunse pe uscat. 
Însă şi în noaptea aceea se ruină întreg oraşul. Vukašin îl înălţă din nou, iar noaptea se furişă la coliba femeii. Din nou veni la bătrână, pe la jumătatea nopţii, o zână şi spuse: „Vukašin nu va zidi oraşul atâta vreme cât nu o zideşte în oraş pe mama soţiei sale. Doar astfel îi va rămâne oraşul în picioare!” Vukašin se întristă când auzi una ca asta, dar cum nu exista o altă variantă, el porunci slugilor să i-o aducă pe mama soţiei şi le spuse constructorilor să o zidească în oraş. Când terminară de ridicat oraşul, femeia strigă din zid: „Fraţilor, de ştiţi de Dumnezeu, aduceţi-mi fiica şi fiul, să le dea nefericita mamă să sugă pentru ultima oară!” Constructorii o ascultară, îi aduseră fiul şi fiica şi ea le dădu să sugă, dar împietri în aceeaşi clipă şi doar laptele continuă să picure pe zidul de apărare al oraşului. Când văzură una ca asta, copiii îi leşinară. Când oraşul fu gata, zâna strigă: „Vukašin, Vukašin, nu eşti în stare să zideşti oraşul Skadar!” Aşa-i şi rămase oraşului numele de Skadar (joc de cuvinte: nisi kadar – nu eşti în stare, n.tr.), iar râul Bojana se numi astfel deoarece sângele celor două femei, soţia lui Vukašin şi mama acesteia, curgea pe lângă oraş colorând apa râului în roşu. Înainte de asta, pe-aici curgea un pârâiaş, însă Dumnezeu porunci pârâiaşului să se umfle, acesta se umflă şi se numi Bojana. Aşa a rămas şi în ziua de astăzi: Skadar na Bojani (Skadar pe Bojana).

 

 

No votes yet

Etno parc Terzića Avlija

Etno parcul Terzića Avlija - Zlakusa - Serbia

Imagini aleatoare

Njeguši - biserică

Contor

  • Site Counter: 18,679
  • Published Nodes: 169
  • Since: 2016-07-19 20:22:22
  • Visitors:
    • Today: 4
    • This week: 5
    • This month: 53
    • This year: 238